Vaginita micotică, o infecție determinată de Candida albicans, aparținând grupului monilia…nu, n-o să vă plictisesc cu date științifice, de altfel nici nu mi-am propus să scriu un articol științific, ci să încerc să vă povestesc, altfel, despre această afecțiune jenantă și deranjantă, ce poate afecta profund viață socială și sexuală a unei femei, cu atât mai mult dacă se cronicizează.
Candida albicans colonizează în mod obișnuit tot tractul gastrointestinal, urinar și vaginal, făcând parte din microflora noastră naturală. În anumite condiții (imunitate fragilă, administrarea diferitelor medicamente antibacteriene, antibiotice, contraceptive orale, creșterea nivelului de zahăr în sânge, lenjerie intimă din materiale sintetice, dușurile vaginale insistente și excesive, schimbările hormonale din timpul sarcinii), se produce un dezechilibru al bacteriilor necesare pentru buna funcționare a organismului, fiind distruse (ca în cazul administrării antibioticelor fară protecție antimicotică), atât bacteriile “rele”, cât și cele “bune”, protectoare (lactobacilii).
De asemenea, stress-ul, oboseala și dezechilibrele emoționale, reprezintă factori de risc, provocând un dezechilibru al întregului organism, ceea ce duce la scăderea imunității, condiție extrem de favorabilă exacerbării candidei.
Deși nu este considerată o boală cu transmitere sexuala, fiind întâlnită și în cazul femeilor ce nu au o viață sexuală activă, candidoza se transmite și prin contactul sexual neprotejat. Din acest motiv, în acest caz, tratamentul incomplet, doar al partenerei, excluzând partenerul, duce la eșec terapeutic. În practică, ne întâlnim frecvent și cu situația în care partenerul refuză tratamentul recomandat, deoarece el nu prezintă simptome! Perfect posibil și adevărat, această situație se întâlnește în așa-zisul caz de “purtător sănătos”, ce poate însă transmite infecția, partenerei. Cum așa…?! Simplu…! Pe durata tratamentului, contactele sexuale sunt interzise, pentru a permite absorbția eficientă a substanțelor active din preparatele administrate. Odată ce tratamentul se încheie, se reiau contactele sexuale, de cele mai multe ori neprotejate, și partenerul netratat, reinfectează partenera ce tocmai a încheiat tratamentul.
O secreție (leucoree), albă, brânzoasă, abundentă și iritantă, ce provoacă senzația de mâncărime și arsură locală, asociată apoi cu durere la contactul sexual și usturimi micționale, trimite femeia la farmacie. Inițial! Acolo primește preparate diverse, pe care le știe din reclamele TV, ce promit că-i vor rezolva, ca prin minune, mica problemă de sănătate. Dar, surpriză?!…nu se întâmplă deloc așa. Dacă, cu totul întâmplător, preparatul folosit e potrivit cu tipul tulpinii “purtătoarei”, simptomatologia poate prezenta o perioadă de acamie, apoi revine în forță.
Astfel, femeia ajunge la medic, unde află o mulțime de lucruri despre afecțiunea ei, înțelegând de ce nu a funcționat preparatul cumpărat de la farmacie, sau cel recomandat de prietena/colega/vecina…căci, nu-i așa, fiecare cu tulpina ei de candida…!
Recoltarea unui froțiu citobacteriologic și al unei culturi din canalul cervical, este obligatorie. Acestea vor fi prelucrate și analizate corespunzător în laborator, care eliberează un rezultat ce indică tipul tulpinii de Candida, și sensibilitatea la agenții terapeutici indicați de antifungigramă.
În încheiere, aș vrea să subliniez că dezideratul mult dorit de femei- “să scap de Candida”- este imposibil de atins. Candida nu dispare în neant, cum am spus ea colonizează în mod obișnuit organismul nostru. Mai realist și mai eficient este să urmărim o atitudine terapeutică adecvată și personalizată, astfel încât să reducem la minim numărul de episoade acute de vaginită micotică.
Articol redactat de Dna. Dr. Alina Pangal