Endometrioza este o boală cronică în care fragmente de țesut asemănătoare endometrului (mucoasa ce tapetează cavitatea uterină) se găsesc în afara uterului. Aceste focare de țesut, numite „leziuni de endometrioză”, de dimensiuni variabile (de la câțiva zeci de microni la câțiva centimetri), au potențialul de a crește și de a se răspândi în ritmic în timpul ciclului menstrual.

 Diagnosticul endoemtriozei

Pentru a diagnostica endometrioza și alte afecțiuni care pot cauza dureri pelvine sunt necesare o serie de informații cu priviere la simptomatologie, inclusive localizarea durerii și momentele în care aceasta apare. Ulterior se efectueaza un examen ginecologic în cadrul căruia pot fi identificate o serie de modificări ale organelor genitale. De cele mai multe ori este dificil însă de diagnosticat focarele mici de endometrioză. Suplimentar sunt necesare o serie de investigații:

Ecografia endovaginală este examenul imagistic de primă linie, iar dacă este efectuată de un ginecolog expert sau un radiolog antrenat poate identifica:

  • Endometrioamele ovariene (chisturi ovariene cu conținut hematic, care persistă pe mai multe cicluri spre deosebire de chisturile hemoragice funcționale)
  • Adenomioza- localizare focarelor de endometrioză în mușchiul uterin
  • Noduli de endometrioză profundă ai ligamentelor uterosacrate, vezicii urinare, rectului și colonului sigmoid distal.
  • Colecțiile pelviene chistice, cum ar fi trompele înfundate și dilatate datorită acumulării de sânge menstrual (hematosalpinx), pseudo-chisturi peritoneale care apar în urma formării aderențelor, etc.

În plus, ecografia abdominală este utilă în identificarea unor complicații ale endometriozei, cum ar fi stenozele ureterale cu dilatare pielocaliculară, atrofii ale rinichilor, forme de endometrioză intra-abdominală extinsă cu acumulare de ascită etc.

Rezonanță magnetică nucleară (RMN) este o examinare foarte performantă care permite nu numai diagnosticul acestei afecțiuni dar și o descriere precisă a topografiei și a dimensiunilor focarelor de endometrioză. Este recomadată înaintea intervențiilor chirugicale întrucât permite identificarea:

  • Endometrioamelor ovariene care conțin sânge și prezintă un aspect foarte caracteristic
  • Nodulilor de endometrioză profundă – formațiuni în formă de stea, retractabile, care infiltrează organele vecine (rect, colon sigmoid, vagin, vezică urinară etc.) și care conțin uneori microchisturi de endometrioză;
  • Adenomioza – mărirea zonei de joncțiune endometro-miometrială sau prezenței mai multor micro-spoturi în hipersemnal în miometru;
  • Complicații ale endometriozei (hematosalpinx, stenoze ureterale cu dilatare pielocaliceală sau hidronefroză, infiltrații ale parametrelor sau ale rădăcinilor sacrate, stenoze ale tractului digestiv etc.)

Laparoscopia (chirurgia minim invaivă) este utilă în diagnosticul formelor ușoare de endometrioză și poate fi efectuată atât în scop diagnostic dar și terapeutic. Adesea focarele superficiale de endometrioză sunt observate în cursul unei laparoscopii efectuată pentru altă indicație precum evalaurea infertilității.

Alte teste mai pot fi recomandate în cazurile severe și anume: ecografia endorectală și colonoscopia virtuală în cazul endometriozei colorectale, cistoscopie, uro-CT sau uro-RMN în cazul endometriozei aparatului urinar, RMN și / sau CT a diafragmei în cazul endometriozei diafragmei.
Dintre testele de laborator poate fi utilă evaluarea nivelului de CA125 poate fi observată în cazurile de endometrioză ovariană sau peritoneală difuză, dar această determinare este nespecifică.
Actual se derulează multiple cercetări pentru identificarea unui marker din sânge care ar putea indica, după un simplu test, dacă o femeie este afectată sau nu de endometrioză.

Tratamentul endometriozei va fi individualizat pentru fiecare pacientă în funcție de simptome, dorința de a avea copii, dar și de gradul de extensie al bolii. În funcție de acești factori se poate opta pentru tratament:

  • medicamentos – care doar va ameliora simptomele și nu va vindeca boala. Se pot utiliza medicamente care au drept rol suprimarea menstruației până la șase luni (medicatie progesteronica sau medicamente asemanatoare hormonilor hipofizari), antiinflamatorii si analgezice; de asemenea se pot folosi hormoni de sinteza cu administrare locala, cum ar fi un dispozitiv cu levonorgestrel (sterilet ce are o capsula de hormonic e se eliberează local, zilnic într-o cantitate foarte mică); histerectomia este indicata doar in cazurile care sunt rezistente la orice alta forma de tratament si care au recidivat dupa o interventie chirurgicala corecta; un exemplu în care se recomandă histerectomia este adenomioza, care este o formă de endometrioză localizată în muschiul uterin și care se poate manifesta prin dureri foarte mari menstruale și sângerări uterine importante.
  • chirurgical – se recomandă eradicarea tuturor focarelor de endometrioză și în același timp păstrarea funcției reproductive; astfel se estimeaă că o interventie chirurgicala corect efectuată redă pacientei șansa de a concepe spontan, in 40% dintre cazurile avansate de endometrioză; nu se opereaza chisturile care au dimensiuni mici decât dacă există și un sindrom dureros important;
  • tratament alternativ – în stadiile incipiente (stadiul 1 sau 2) boala poate fi controlată cu ajutorul dietei, sportului, medicatiei asemanatoare celei hormonale; se pot utiliza forme speciale de estrogeni naturali (fitoestrogeni) cu efect inhibitor pentru receptorii de estrogen si cu efect benefic in endometrioza;

Pacientelor cu simptomatologia specifică endometriozei (dureri importante la menstruație în primul rând) le recomand să se prezinte la medic pentru un diagnostic corect și mai ales pentru o conduită personalizată. Medicul vă va explica ce opțiuni terapeutice există și împreună veți stabili modalitatea de tratament.

Dacă ai nevoie de sfaturi suplimentare sau de o consultație poți face o programare.